Cantecul trenului

Mama,ma lasi si pe mine?
-Lasa-ne ,Camelia sa povestim!Zi,Gicule,cat o sa stati,unde?
-Nu-ti mai face probleme,fata ii in siguranta,doar sunt taica-so,nu?Avem o batranica,aproape de statiune,pe care am sunat-o,si vom sta acolo.Ne da si mancare.
Asteptam cu nerabdare raspunsul mamei.Tata,impreuna cu familia lui,se hotarasera sa mearga in concediu la "Baile 1 Mai",si ma cereau si pe mine.El se recasatorise inca pe vremea cand inca stateam la el.Sotia lui mai fusese casatorita,si avea o fata cu 3 ani mai mare decat mine,Angela care crescuse mai mult la internat.Curand familia se inmulti cu inca un membru,un baietel dragalas ,Tibi.Gurile rele spuneau ca doar acesta era motivul pentru care tata o luase de nevasta,dar adevarul il stiu doar ei.
Tibi abia ca implinise anul,pentru el era chiar primul concediu.Spre bucuria tutror,mama incuvinta intr-un final,iar eu i-am sarit de gat de bucurie.
-Dar vezi... mananci trei mese pe zi, nu stai pana noaptea tarziu, nu te bagi in apa mare!Ai grija sa nu te indepartezi de taicat-o,sa te pierzi pe acolo!Gicule,ochii si fata,ca te strang de gat!
-Mai lasa-ma,Dina,crezi ca nu stiu sa am grija de ea,am crescut-o si singur cand era mai greu si m-am descurcat!zise tata vizibil afectat de sfaturile si grija in exces a mamei!
-Iar va certati?sari eu ca arsa,si ii imbratisaram pe amandoi,maimutarindu-ma si facandu-i sa rada.Tensiunea disparu,bagajul imi era facut,si curand ne luasem ramas bun.Scapand cu greu de imbratisarea mamei,porniseram spre gara.
Ajunsi pe peron,cu bagajele langa noi,asteptam sa vina trenul.Agitatia din jur imi amintea de prima data cand am mers cu trenul,impreuna cu bunica.Mergeam la unchiu Nelu,la Timisoara.Am intrebat-o atunci de ce scoate trenul sunetele acelea.
-Nu auzi ce zice?"Te duc,te duc,si-napoi nu te aduc!"
M-am speriat atunci si am inceput sa plang nebuneste,la gandul ca voi ramane in Timisoara.Abia reusise saraca bunica sa ma linisteasca,rusinata de oamenii din gara care priveau curiosi.
Ne-am urcat in tren,iar Angela ma lasa pe mine la geam.Priveam cum fuge natura ,acum era un lan de porumb,acum o padure,mai incolo o apa,un sat,si din nou o gara.Totul mi se parea interesant,frumos.
Seara am ajuns in Oradea.Am avut de mers pe jos o buna bucata de vreme.Am trecut pe langa strandul"Baile 1 Mai,unde am incercat sa vedem cum e inauntru,cocotandu-ne pe gard..Am lasat statiunea si am intrat intr-un satuc.Acolo am ajuns la o casa batraneasca,modesta dar draguta si curata.Tanti ne-a intampinat si ne-a dus in camera noastra,o camera aranjata ca la tara,cu presuri pe jos,iar paturile si pernele erau cladite pe paturi sub o cerga taraneasca.In mijlocul camerei era asezata o masa cu patru scaune.Ne-am desfacut bagajele,si dupa o cina usoara si rapida,ne-am bagat in paturi.Asternuturile aveam miros de proaspat,asa cum il au hainele uscate afara.
Dimineata ne-am trezit cu cantecul cocosului,am mancat micul dejun,si ne-am pornit la drum,sa gasim loc pentru patura.In fata strandului era adunata multa lume.La inceput ne-am gandit ca va trebui sa stam la o coada lunga,dar apoi am vazut ca era acolo si o ambulanta,iar lumea povestea cum un baiat a sarit gardul in timpul noptii sa faca o baie scurta..Abia venise impreuna cu mama lui,iar el nu avusese rabdare sa astepte pana dimineata,zicand ca vrea doar sa dea o raita si sa faca o baie.Se pare ca sarind in bazin,se lovise la cap si ramase inconstient in apa,innecandu-se si murind.Intamplarea imi taiase putin din avant,si ma gandeam a noi am trecut pe acolo seara,si poate ca el era deja mort in bazin..Intr-un tarziu,am intrat si noiNe-am pus patura intr-un loc potrivit pentru toata lumea,cu soare pentru noi si umbra pentru Tibi.Acesta dormea linistit!Isi dorea doar mancare si sa fie schimbat,iar in rest era cel mai fericit.Cand nu dormea,gangurea si radea intr-una.Noi fetele,insa,aveam o mie de probleme si intrebari,agitandu-ne in jurul paturii.Am fi mers in apa,insa eram inca marcate de moartea baiatului,si nu ne doream sa intram in bazinul acela.O vreme ne-am multumit sa ne balacim in bazinul mic,alaturi de cei mai mici,insa plictiseala si caldura ne dobori,si incurajandu-ne una pe alta ca apa a fost schimbata in bazinul mijlociu,si ca si altii au intrat fara probleme,ne-am bagat si noi.Alta viata,,apa ne ajungea pana la piept,puteam sa ne jucam cu mingea.Angela stia sa inoate,si tare mult isi dorea sa mearga in bazinul mare,dar nu ma putea lasa singura,primise dispozitii clare.
Odata intrate in apa,greu am mai putut fi scoase,si numai stomacelele noastre ne convinsera sa mergem la paturaDupa ce terminaram de mancat,ne pregatiram sa mergem inapoi,dar ne opri sotia lui tata.
-Mai stati si la patura,nu numai in apa,ca vi s-a incretit pielea deja.E randul nostru sa mergem,stati cu Tibike.
Ne parea rau ca ne-a fost foame!Stateam in picioare,privind in directia in care mersera parintii nostri,sa nu pierdem momentul in care se intorc.Cand se apropiau la un metru ,deja noi ne ceream voie de la distanta,si o roiam spre bazin.
Prima zi se incheie,si noi ne intoarseram la casuta,obositi,cu fata si umerii piscate de soare.Am cinat aproape dormind.Noaptea trecu pe nesimtite,si din nou cantecul cocosului ne trezi .Oboseala trecu ca prin farmec,iar noi eram din nou veseli si gata de strand.
Ajunsi devreme,am avut noroc de un loc pentru patura mai bun decat in ziua precedenta.Apa inca era rece,sau soarele prea slab ca sa ne incumetam,asa ca am mai asteptat putin.Strandul se umplu repede de oameni.In sfarsit in apa!Cu toate ca ne erau buzele vinete,si tremuram chiar daca dadeam din maini si picioare,ne simteam excelent.Ne-am imprietenit si cu alti copii,cu care ne-am jucat prinselea in apa,sau jocuri cu mingea.Cand copii se dusera la patura,Angela ma chema la bazinul mare,sa poata si ea sa inoate,macar cinci minute.
-Tu sa stai la margine,si nu te lasi de bara.Nu stau mult!
Zis si facut.Ea savura momentele insa eu ma plictiseam.Imi veni atunci o idee,sa invat sa inot.Cat de greu poate fi?M-am lasat de margine,si am inceput sa-i imit pe cei de langa mine,dar incet-incet am simtit cum ma scufund.Am inceput sa ma agit,sa beau apa.Aveam ochii deschisi sub apa,si incercam sa ma prind de ceva.In disperarea mea,m-am agatat de chilotii cuiva,tragandu-i in jos.Cumva am ajuns inapoi la margine.Eram speriata si hotarata sa nu spun nimanui.Aparu si Angela.
-Te-ai plictisit?
-Am stat pe aici,zic eu,incercand sa par nepasatoare.
Ideea ca nu stiu sa inot nu-mi dadea pace,mi-era ciuda si priveam la ceilalti cum inoata si sar de la trambulina.Atunci am hotarat ca trebuie sa invat.De cate ori se indeparta Angela,exersam,lasandu-ma de margine.Beam apa,ma scufundam,si nu odata am crezut ca ma inec,dar intr-un final am descoperit secretul inotului. Ma indepartam tot mai mult de margine.La un moment dat ma observase Angela,care inghetase de spaima si striga la mine sa ies imediat de acolo.I-am spus ca am invatat sa inot.
-Tu nu stii sa inoti,bine ca nu te-ai inecat.
O vreme nu am mai mers la bazinul mare,dar exersam in apa mica.Angela se lamuri ca ma descurc,si se indupleca sa ne intoarcem la bazinul mare,
-Sa nu-i spui lui tata ca ne duce acasa !
Eram fericita ca am invatat,ma simteam mandra,si curand ma rugam de Angela sa ma lase sa sar de la trambulina.
-Nu,asta in nici un caz!!!!
Si totusi ma lasa...Traiam emotii de nedescris,fiecare moment era palpitant.
Distractia se incheie mai repede cu o zi,dupa ce Angela facuse otita.Degeaba ma rugasem de ea sa spuna ca nu o doare asa tare,in timpul noptii facuse febra,asa ca parintii hotarara sa ne intoarcem.
Dimineata,cu bagajele dupa noi,ne porniram spre gara.In tren ,am avut din nou loc la geam,asa ca priveam cum ne indepartam,ascultand cantecul trenului,"Te duc,te duc,dar si inapoi te aduc!"

Camelia Hegyi