Mama,ma lasi si pe mine?
-Lasa-ne ,Camelia sa povestim!Zi,Gicule,cat o sa stati,unde?
-Nu-ti mai face probleme,fata ii in siguranta,doar sunt taica-so,nu?Avem o batranica,aproape de statiune,pe care am sunat-o,si vom sta acolo.Ne da si mancare.
Asteptam cu nerabdare raspunsul mamei.Tata,impreuna cu familia lui,se hotarasera sa mearga in concediu la "Baile 1 Mai",si ma cereau si pe mine.El se recasatorise inca pe vremea cand inca stateam la el.Sotia lui mai fusese casatorita,si avea o fata cu 3 ani mai mare decat mine,Angela care crescuse mai mult la internat.Curand familia se inmulti cu inca un membru,un baietel dragalas ,Tibi.Gurile rele spuneau ca doar acesta era motivul pentru care tata o luase de nevasta,dar adevarul il stiu doar ei.
Tibi abia ca implinise anul,pentru el era chiar primul concediu.Spre bucuria tutror,mama incuvinta intr-un final,iar eu i-am sarit de gat de bucurie.
-Dar vezi... mananci trei mese pe zi, nu stai pana noaptea tarziu, nu te bagi in apa mare!Ai grija sa nu te indepartezi de taicat-o,sa te pierzi pe acolo!Gicule,ochii si fata,ca te strang de gat!
-Mai lasa-ma,Dina,crezi ca nu stiu sa am grija de ea,am crescut-o si singur cand era mai greu si m-am descurcat!zise tata vizibil afectat de sfaturile si grija in exces a mamei!
-Iar va certati?sari eu ca arsa,si ii imbratisaram pe amandoi,maimutarindu-ma si facandu-i sa rada.Tensiunea disparu,bagajul imi era facut,si curand ne luasem ramas bun.Scapand cu greu de imbratisarea mamei,porniseram spre gara.
Ajunsi pe peron,cu bagajele langa noi,asteptam sa vina trenul.Agitatia din jur imi amintea de prima data cand am mers cu trenul,impreuna cu bunica.Mergeam la unchiu Nelu,la Timisoara.Am intrebat-o atunci de ce scoate trenul sunetele acelea.
-Nu auzi ce zice?"Te duc,te duc,si-napoi nu te aduc!"
M-am speriat atunci si am inceput sa plang nebuneste,la gandul ca voi ramane in Timisoara.Abia reusise saraca bunica sa ma linisteasca,rusinata de oamenii din gara care priveau curiosi.
Ne-am urcat in tren,iar Angela ma lasa pe mine la geam.Priveam cum fuge natura ,acum era un lan de porumb,acum o padure,mai incolo o apa,un sat,si din nou o gara.Totul mi se parea interesant,frumos.
Seara am ajuns in Oradea.Am avut de mers pe jos o buna bucata de vreme.Am trecut pe langa strandul"Baile 1 Mai,unde am incercat sa vedem cum e inauntru,cocotandu-ne pe gard..Am lasat statiunea si am intrat intr-un satuc.Acolo am ajuns la o casa batraneasca,modesta dar draguta si curata.Tanti ne-a intampinat si ne-a dus in camera noastra,o camera aranjata ca la tara,cu presuri pe jos,iar paturile si pernele erau cladite pe paturi sub o cerga taraneasca.In mijlocul camerei era asezata o masa cu patru scaune.Ne-am desfacut bagajele,si dupa o cina usoara si rapida,ne-am bagat in paturi.Asternuturile aveam miros de proaspat,asa cum il au hainele uscate afara.
Dimineata ne-am trezit cu cantecul cocosului,am mancat micul dejun,si ne-am pornit la drum,sa gasim loc pentru patura.In fata strandului era adunata multa lume.La inceput ne-am gandit ca va trebui sa stam la o coada lunga,dar apoi am vazut ca era acolo si o ambulanta,iar lumea povestea cum un baiat a sarit gardul in timpul noptii sa faca o baie scurta..Abia venise impreuna cu mama lui,iar el nu avusese rabdare sa astepte pana dimineata,zicand ca vrea doar sa dea o raita si sa faca o baie.Se pare ca sarind in bazin,se lovise la cap si ramase inconstient in apa,innecandu-se si murind.Intamplarea imi taiase putin din avant,si ma gandeam a noi am trecut pe acolo seara,si poate ca el era deja mort in bazin..Intr-un tarziu,am intrat si noiNe-am pus patura intr-un loc potrivit pentru toata lumea,cu soare pentru noi si umbra pentru Tibi.Acesta dormea linistit!Isi dorea doar mancare si sa fie schimbat,iar in rest era cel mai fericit.Cand nu dormea,gangurea si radea intr-una.Noi fetele,insa,aveam o mie de probleme si intrebari,agitandu-ne in jurul paturii.Am fi mers in apa,insa eram inca marcate de moartea baiatului,si nu ne doream sa intram in bazinul acela.O vreme ne-am multumit sa ne balacim in bazinul mic,alaturi de cei mai mici,insa plictiseala si caldura ne dobori,si incurajandu-ne una pe alta ca apa a fost schimbata in bazinul mijlociu,si ca si altii au intrat fara probleme,ne-am bagat si noi.Alta viata,,apa ne ajungea pana la piept,puteam sa ne jucam cu mingea.Angela stia sa inoate,si tare mult isi dorea sa mearga in bazinul mare,dar nu ma putea lasa singura,primise dispozitii clare.
Odata intrate in apa,greu am mai putut fi scoase,si numai stomacelele noastre ne convinsera sa mergem la paturaDupa ce terminaram de mancat,ne pregatiram sa mergem inapoi,dar ne opri sotia lui tata.
-Mai stati si la patura,nu numai in apa,ca vi s-a incretit pielea deja.E randul nostru sa mergem,stati cu Tibike.
Ne parea rau ca ne-a fost foame!Stateam in picioare,privind in directia in care mersera parintii nostri,sa nu pierdem momentul in care se intorc.Cand se apropiau la un metru ,deja noi ne ceream voie de la distanta,si o roiam spre bazin.
Prima zi se incheie,si noi ne intoarseram la casuta,obositi,cu fata si umerii piscate de soare.Am cinat aproape dormind.Noaptea trecu pe nesimtite,si din nou cantecul cocosului ne trezi .Oboseala trecu ca prin farmec,iar noi eram din nou veseli si gata de strand.
Ajunsi devreme,am avut noroc de un loc pentru patura mai bun decat in ziua precedenta.Apa inca era rece,sau soarele prea slab ca sa ne incumetam,asa ca am mai asteptat putin.Strandul se umplu repede de oameni.In sfarsit in apa!Cu toate ca ne erau buzele vinete,si tremuram chiar daca dadeam din maini si picioare,ne simteam excelent.Ne-am imprietenit si cu alti copii,cu care ne-am jucat prinselea in apa,sau jocuri cu mingea.Cand copii se dusera la patura,Angela ma chema la bazinul mare,sa poata si ea sa inoate,macar cinci minute.
-Tu sa stai la margine,si nu te lasi de bara.Nu stau mult!
Zis si facut.Ea savura momentele insa eu ma plictiseam.Imi veni atunci o idee,sa invat sa inot.Cat de greu poate fi?M-am lasat de margine,si am inceput sa-i imit pe cei de langa mine,dar incet-incet am simtit cum ma scufund.Am inceput sa ma agit,sa beau apa.Aveam ochii deschisi sub apa,si incercam sa ma prind de ceva.In disperarea mea,m-am agatat de chilotii cuiva,tragandu-i in jos.Cumva am ajuns inapoi la margine.Eram speriata si hotarata sa nu spun nimanui.Aparu si Angela.
-Te-ai plictisit?
-Am stat pe aici,zic eu,incercand sa par nepasatoare.
Ideea ca nu stiu sa inot nu-mi dadea pace,mi-era ciuda si priveam la ceilalti cum inoata si sar de la trambulina.Atunci am hotarat ca trebuie sa invat.De cate ori se indeparta Angela,exersam,lasandu-ma de margine.Beam apa,ma scufundam,si nu odata am crezut ca ma inec,dar intr-un final am descoperit secretul inotului. Ma indepartam tot mai mult de margine.La un moment dat ma observase Angela,care inghetase de spaima si striga la mine sa ies imediat de acolo.I-am spus ca am invatat sa inot.
-Tu nu stii sa inoti,bine ca nu te-ai inecat.
O vreme nu am mai mers la bazinul mare,dar exersam in apa mica.Angela se lamuri ca ma descurc,si se indupleca sa ne intoarcem la bazinul mare,
-Sa nu-i spui lui tata ca ne duce acasa !
Eram fericita ca am invatat,ma simteam mandra,si curand ma rugam de Angela sa ma lase sa sar de la trambulina.
-Nu,asta in nici un caz!!!!
Si totusi ma lasa...Traiam emotii de nedescris,fiecare moment era palpitant.
Distractia se incheie mai repede cu o zi,dupa ce Angela facuse otita.Degeaba ma rugasem de ea sa spuna ca nu o doare asa tare,in timpul noptii facuse febra,asa ca parintii hotarara sa ne intoarcem.
Dimineata,cu bagajele dupa noi,ne porniram spre gara.In tren ,am avut din nou loc la geam,asa ca priveam cum ne indepartam,ascultand cantecul trenului,"Te duc,te duc,dar si inapoi te aduc!"
Camelia Hegyi
luni, 14 aprilie 2008
Vacanta la tara
Ne trezisem cu noaptea in cap.Imi simteam ochii arzand de oboseala si cascam de ma dureau falcile.Stateam pe un scaun si o priveam pe bunica cum se invarte prin casa.Daduse deja de mancare la animale,iar acum pregatea pachetul pentru noi.Urma o zi de munci agricole,dupa care nu ma prea dadeam in vant,ce-i drept.
-Eu nu inteleg ce-i cu graba asta!Puteam sa mai dormim macar inca o ora,doar nu se duce pamantul de acolo!
-Hai,hai,nu te mai plange,si asa suntem in intarziere.Voi,astia de la Cluj nu stiti ce-i aia munca.La varstra ta...
Urma o prelegere pe care o cunosteam deja,si de care nu aveam chef.O ascultam totusi,gandindu-ma ca doar nu va dura o vesnicie. Afara ma intampina un aer rece de dimineata,care ma inviora putin,dar nu intr-atat incat sa nu-mi para rau dupa culcusul cald.Eram in vacanta si abia asteptasem sa vin la tara,insa nu intelegeam de ce trebuie sa muncim atat.
-Mica,de ce trebuie sa lucrati atata pamant?Nu va ajunge gradina de langa casa,doar saunteti numai voi doi!
-Eeei,te plangi acum,dar ce bine ii cand duci acasa fasolica,cartofii,si o jumatate de porc, si nu trebuie sa mergi la piata!
Adevarul e ca nici asta nu-mi placea.De cate ori plecam de la ea,ma incarca prea mult.Venea cu mine pana la autobuz,imi aranja bagajele,si ii spunea soferului sa ma ajute sa le dau jos cand ajungem la Cluj.
Mergeam deja de o jumatate de ora,si eu gafaiam in spatele bunicii ,care urca sprintena dealul.
-Mai avem mult?
-Pai daca nu intinzi pasul,mai avem mult si bine.
Ma simteam ca la maraton,si am izbucnit in ras.M-am oprit putin sa-mi trag sufletul.
-Stai,Mica...doar 5 minute.
-Stai tu,eu ma duc inainte,altfel ne apuca amiaza.
Am ajuns in sfarsit la parcela de pamant,si fara prea multa vorba ,ne-am apucat de lucru.Soarele se ridica incet,si il simteam din ce in ce mai puternic.Am inceput sa dau cate o haina jos de pe mine,si ma minunam de bunica cum rezista cu baticul in cap si cu hainele cernite cu maneca lunga de pe ea.Am ramas intr-un maieu,pe care l-am sufulcat,si in pantaloni scurti.Transpiram,iar frunzele si crengutele se lipeau de mine.Imi simteam toata pielea iritata,dar ma alinam la gandul ca dupa atata munca,sigur o voi indupleca pe bunica sa ma lase la lac.
Ne-am oprit sa mancam.Bunica intinse fata de masa,scoase slanina,branza,niste oua fierte,ceva carne afumata,ceapa verde,castraveti si rosii.Mi-am spalat mainile pline de pamant,atat cat am putut,si m-am asezat pe jos cu o pofta de lup.Aerul tare si munca pot inlocui orice vitamine se dau copiilor pentru pofta de mancare.Nu mai trebuia sa se roage nimeni de mine sa mananc,nu mai eram mofturoasa,si mancam pana si slanina,de care la Cluj nici nu vream sa aud.Intotdeauna mergeam de la tara cu cateva kilograme in plus,si cu obrajii de un rosu sanatos,chiar daca nu aveam ore fixe de masa,de somn,si nici igiena cu care eram invatata.
Cu burta plina,mai mult decat era cazul,am lasat-o pe bunica sa stranga masa.
-Tu pune-te putin la somn,dormim o jumatate de ora.
M-am asezat cu capul la umbra,am bombanit putin de cat de tare e pamantul,si m-am lasat furata de un somn dulce,in adierea placuta a vantului si ciripitul pasarelelor.
-Cameluta...hai,trezeste-te!Hai ca mai avem mult de lucru si imediat ii seara aici. M-am trezit buimaca,prea brusc,si am privit-o derutata.
-Cat am dormit?
-O ora buna,hai,spala-te fuguta pe fata cu apa rece,sa-ti fuga somnul!
Am executat fara nici un chef,niciodata nu m-am dat in vant dupa apa rece pe fata.De ce sa fuga somnul?Eu il las sa mearga incetut, si ma spal cu apa calda! Am continuat cu munca de unde am ramas,iar timpul se scurse rapid,cand bunica incepu sa-mi povesteasca de pe vremea ei.Ii povesteam si eu despre ce stiam,filme,muzica,moda,si radeam in hohote cand bunica isi facea cruci,mirata si spunea ca vine sfarsitul lumii.
Ziua de lucru se sfarsi placut pana la urma.Am adunat ce era de adunat,si ne-am pornit la vale.Ma pregateam in gand cum sa-i spun sa ma lase la lac,asa ca o buna bucata de drum am mers tacute una langa alta!In ultimul moment,cand drumul spre dreapta ducea spre casa,iar cel spre stanga spre lac,am indraznit.
-Ma lasi sa merg la lac?Nu stau mai mult de o jumate de ora...
-Nici sa nu te gandesti!!!I-auzi...fata singura ce vrea!
-Dar nu-s singura,am vazut din deal multi copii acolo.
-Doamne ferste,sa patesti ceva,sa te ineci sau ...nici nu ma gandesc!!!
-Hai Mica,vezi cum esti,eu nu te-am ajutat astazi toata ziua?Oricum stiu sa inot,dar stau numai pe margine.
-Am zis odata ca nu,si gata!
Stiam ca nu mai are nici un rost sa insist,asa ca am tacut cu un mare nod in gat de ciuda.Am hotarat ca nu mai vorbesc.Imi plangeam de mila cand ma gandeam cat sunt de murdara,lipicioasa,prafuita si nu primesc nici o recompensa..Ce sa fac?Sa merg acasa,sa ma spal ,sa mananc si sa dorm deodata cu ea?Pai asta-i vacanta?Plansul batea la usa,dar ma abtinusem.
Acasa ma astepta in gradina o covata mare,in care toata ziua se incalzise apa de la soare.
-Uite-ti lacul,zise bunica razand,hai,nu mai fi suparata,te las maine sa mergi toata ziua cu varul tau ,Marius si merg singura la fasole!
Supararea imi trecu pe data!M-am bagat in covatica,putin cam mica pentru mine,apoi m-am intins pe patura la soare,care ma usca si incalzi cu ultimele lui puteri.Nu era ceasul nici opt,iar eu picam deja de somn.Am adormit asa cum prevazusem,deodata cu gainile.
Camelia Hegyi
-Eu nu inteleg ce-i cu graba asta!Puteam sa mai dormim macar inca o ora,doar nu se duce pamantul de acolo!
-Hai,hai,nu te mai plange,si asa suntem in intarziere.Voi,astia de la Cluj nu stiti ce-i aia munca.La varstra ta...
Urma o prelegere pe care o cunosteam deja,si de care nu aveam chef.O ascultam totusi,gandindu-ma ca doar nu va dura o vesnicie. Afara ma intampina un aer rece de dimineata,care ma inviora putin,dar nu intr-atat incat sa nu-mi para rau dupa culcusul cald.Eram in vacanta si abia asteptasem sa vin la tara,insa nu intelegeam de ce trebuie sa muncim atat.
-Mica,de ce trebuie sa lucrati atata pamant?Nu va ajunge gradina de langa casa,doar saunteti numai voi doi!
-Eeei,te plangi acum,dar ce bine ii cand duci acasa fasolica,cartofii,si o jumatate de porc, si nu trebuie sa mergi la piata!
Adevarul e ca nici asta nu-mi placea.De cate ori plecam de la ea,ma incarca prea mult.Venea cu mine pana la autobuz,imi aranja bagajele,si ii spunea soferului sa ma ajute sa le dau jos cand ajungem la Cluj.
Mergeam deja de o jumatate de ora,si eu gafaiam in spatele bunicii ,care urca sprintena dealul.
-Mai avem mult?
-Pai daca nu intinzi pasul,mai avem mult si bine.
Ma simteam ca la maraton,si am izbucnit in ras.M-am oprit putin sa-mi trag sufletul.
-Stai,Mica...doar 5 minute.
-Stai tu,eu ma duc inainte,altfel ne apuca amiaza.
Am ajuns in sfarsit la parcela de pamant,si fara prea multa vorba ,ne-am apucat de lucru.Soarele se ridica incet,si il simteam din ce in ce mai puternic.Am inceput sa dau cate o haina jos de pe mine,si ma minunam de bunica cum rezista cu baticul in cap si cu hainele cernite cu maneca lunga de pe ea.Am ramas intr-un maieu,pe care l-am sufulcat,si in pantaloni scurti.Transpiram,iar frunzele si crengutele se lipeau de mine.Imi simteam toata pielea iritata,dar ma alinam la gandul ca dupa atata munca,sigur o voi indupleca pe bunica sa ma lase la lac.
Ne-am oprit sa mancam.Bunica intinse fata de masa,scoase slanina,branza,niste oua fierte,ceva carne afumata,ceapa verde,castraveti si rosii.Mi-am spalat mainile pline de pamant,atat cat am putut,si m-am asezat pe jos cu o pofta de lup.Aerul tare si munca pot inlocui orice vitamine se dau copiilor pentru pofta de mancare.Nu mai trebuia sa se roage nimeni de mine sa mananc,nu mai eram mofturoasa,si mancam pana si slanina,de care la Cluj nici nu vream sa aud.Intotdeauna mergeam de la tara cu cateva kilograme in plus,si cu obrajii de un rosu sanatos,chiar daca nu aveam ore fixe de masa,de somn,si nici igiena cu care eram invatata.
Cu burta plina,mai mult decat era cazul,am lasat-o pe bunica sa stranga masa.
-Tu pune-te putin la somn,dormim o jumatate de ora.
M-am asezat cu capul la umbra,am bombanit putin de cat de tare e pamantul,si m-am lasat furata de un somn dulce,in adierea placuta a vantului si ciripitul pasarelelor.
-Cameluta...hai,trezeste-te!Hai ca mai avem mult de lucru si imediat ii seara aici. M-am trezit buimaca,prea brusc,si am privit-o derutata.
-Cat am dormit?
-O ora buna,hai,spala-te fuguta pe fata cu apa rece,sa-ti fuga somnul!
Am executat fara nici un chef,niciodata nu m-am dat in vant dupa apa rece pe fata.De ce sa fuga somnul?Eu il las sa mearga incetut, si ma spal cu apa calda! Am continuat cu munca de unde am ramas,iar timpul se scurse rapid,cand bunica incepu sa-mi povesteasca de pe vremea ei.Ii povesteam si eu despre ce stiam,filme,muzica,moda,si radeam in hohote cand bunica isi facea cruci,mirata si spunea ca vine sfarsitul lumii.
Ziua de lucru se sfarsi placut pana la urma.Am adunat ce era de adunat,si ne-am pornit la vale.Ma pregateam in gand cum sa-i spun sa ma lase la lac,asa ca o buna bucata de drum am mers tacute una langa alta!In ultimul moment,cand drumul spre dreapta ducea spre casa,iar cel spre stanga spre lac,am indraznit.
-Ma lasi sa merg la lac?Nu stau mai mult de o jumate de ora...
-Nici sa nu te gandesti!!!I-auzi...fata singura ce vrea!
-Dar nu-s singura,am vazut din deal multi copii acolo.
-Doamne ferste,sa patesti ceva,sa te ineci sau ...nici nu ma gandesc!!!
-Hai Mica,vezi cum esti,eu nu te-am ajutat astazi toata ziua?Oricum stiu sa inot,dar stau numai pe margine.
-Am zis odata ca nu,si gata!
Stiam ca nu mai are nici un rost sa insist,asa ca am tacut cu un mare nod in gat de ciuda.Am hotarat ca nu mai vorbesc.Imi plangeam de mila cand ma gandeam cat sunt de murdara,lipicioasa,prafuita si nu primesc nici o recompensa..Ce sa fac?Sa merg acasa,sa ma spal ,sa mananc si sa dorm deodata cu ea?Pai asta-i vacanta?Plansul batea la usa,dar ma abtinusem.
Acasa ma astepta in gradina o covata mare,in care toata ziua se incalzise apa de la soare.
-Uite-ti lacul,zise bunica razand,hai,nu mai fi suparata,te las maine sa mergi toata ziua cu varul tau ,Marius si merg singura la fasole!
Supararea imi trecu pe data!M-am bagat in covatica,putin cam mica pentru mine,apoi m-am intins pe patura la soare,care ma usca si incalzi cu ultimele lui puteri.Nu era ceasul nici opt,iar eu picam deja de somn.Am adormit asa cum prevazusem,deodata cu gainile.
Camelia Hegyi
marți, 4 martie 2008
Rasaritul
Plecasem cu mama in vizita la niste cunostinte in satul Luncani,unde urma sa ne petrecem week-endul.Stapana casei,o tanti grasa si blanda,ne-a primit cu masa plina de bunatati.Am mancat cu mare pofta,pe deoparte datorita faptului ca gatea bine,pe de alta ,datorita aerului tare si zbenguieli.Dupa mancare am iesit in curte,de unde am mancat in voie mere,culese chiar de mine din pomii inca mici din curte.
-Mai incet cu merele ca iti va fi rau,inca nu-s coapte!
-Lasa fata sa manance cat pofteste,acolo la oras nu aveti voi dinastea.
-Eu o las,sa nu i se faca rau.Mananca toate verziturile!
Intradevar aveam obiceiul sa mananc tot ce era verde.Cel mai mult imi placeau merele padurete si corcodusele verzi,dar si agresele ,macrisul si coditele de la vie.De fapt si acum imi plac!
Privirea blanda si ingaduitoare a batranei,ma faceau sa ma alint si sa ma intrec,dar,cum intreceam masura,ma aducea mama cu picioarele pe pamant.
Ziua trecu repede si frumos.Dupa ce o indupleca pe mama,tanti ma duse "pe ulita" si ma prezenta copiilor,iar acestia ma acceptasera repede.Una dintre fetite,Cosmina,era cam de-o varstra cu mine,si pana seara am devenit de nedespartit.Am sarit elastic,coarda,ne-am jucat de-a v-ati ascunselea si jocuri cu mingea.Seara m-am intors in casa,fericita si cu o foame de lup.De cum am intrat in casa,ma intampina un miros imbietor de tocana de pui,cu mamaliguta.Am mancat pana ce mi-am facut o burtica ca somalezii.Cu toate astea am dormit bustean,in patul tare si asternutul cu miros de soare.
Dimineata m-a trezit cantecul cocosului si latratul cainelui.Am iesit in curte,imbracata in pijama,si am gasit-o pe tanti care se pregatea sa mulga vacuta.M-am tinut dupa ea,povestind intruna.Ea radea,scuturandu-si burta mare,minunandu-se de energia si veselia mea.Dupa ce am primit un pahar de lapte,am intrebat-o daca pot sa ma duc sa vad daca s-a trezit Cosmina.Daca a vazut ca nu poate sa ma convinga,m-a lasat.
-Nu sta mult ,ca ne cearta maica-ta pe amandoua!
Mi-am luat repede hainele pe mine,si am luat-o la fuga.Tanti avea dreptate,nimeni nu era pe ulita.Soarele abia daca rasarise.M-am uitat dupa el.Se vedea dincolo de padure ca o portocala uriasa."As putea ajunge la el,sa-l vad de aproape?"Padurea era destul de aproape,iar eu stateam langa poteca ce ducea spre ea."Daca ma urc pana in deal,voi vedea cu siguranta soarele!"Am pornit grabita pe poteca,hotarata sa nu-l las sa se ridice pe cer,inainte sa ajung la el.Mare mi-a fost dezamagirea cand ajunsa in varf,am vazut ca mai am de strabatut o vale si un deal pana la el."Sa nu pierd timpul!"Desi obosita,nu ma dadeam asa usor batuta.Din cand in cand,privi in spate,intrebandu-ma daca voi mai stii sa ma intorc.Mi-aduceam aminte de "Hansel si Gretel",doar ca eu nu aveam cum sa-mi las semne. Intr-un final,am ajuns in varful celui de-al doilea deal. Aveam emotii si abia asteptam sa vad marea portocala.Soarele devenise auriu si in nici un caz nu era acolo unde eu m-as fi asteptat.Se inalta semet pe cer si isi vedea de treaba.Lectia o invatasem,asa ca eram pregatita sa ma intorc acasa.Aveam putine emotii,speram sa nu ma fi ratacit.De altfel imi era si foame,nu mancasem nimic in afara unei cani de lapte.Am luat-o la fuga in jos ,si am incercat sa tin linia dreapta.In fata ochilor imi aparuse mama cu mainile in sold si incruntata,si eram convinsa ca ma va certa."Chiar si asa,numai sa ajung inapoi,altfel voi muri de foame sau ma va manca lupul."
Incepuse sa-mi fie putin frica.Dupa primul deal,am vazut poteca pe care am urcat,asa ca m-am linistit si am coborat fericita.Am ajuns la casa si am auzit-o pe mama cum ma striga.Dupa vocea ei,imi dadeam seama ca nu-mi va fi usor."N-o sa ma inteleaga daca ii spun de soare!Va fi secretul meu!"
Cand dadu cu ochii de mine,fugi catre mine ,ma prinse de mana si ma scutura nervoasa,urland la mine.
-Unde ai fost??Cine ti-a dat voie?Un pic te scap din ochi si dispari!Ma lasi sa innebunesc aici si sa trezesc tot satul!Intra in casa,ne facem bagajele si plecam,m-ai facut de rusine...
Mama continua pe acelasi ton,si chiar ma abtigui.M-am abtinut sa scot vreun sunet,si chiar ma abtinui sa imi frec locul plesnit,cu toate ca simteam furnicaturi.
Tanti facu tot posibilul sa o linisteasca pe mama,care intr-un tarziu ceda,dar cu conditia sa nu ies din curte.
M-am asezat pe bancuta din curte,suparata."Soarele nu l-am ajuns,pe mama am suparat-o,am primit si o palma,si nici cu Cosmina nu ma voi putea juca azi..."
-Mai incet cu merele ca iti va fi rau,inca nu-s coapte!
-Lasa fata sa manance cat pofteste,acolo la oras nu aveti voi dinastea.
-Eu o las,sa nu i se faca rau.Mananca toate verziturile!
Intradevar aveam obiceiul sa mananc tot ce era verde.Cel mai mult imi placeau merele padurete si corcodusele verzi,dar si agresele ,macrisul si coditele de la vie.De fapt si acum imi plac!
Privirea blanda si ingaduitoare a batranei,ma faceau sa ma alint si sa ma intrec,dar,cum intreceam masura,ma aducea mama cu picioarele pe pamant.
Ziua trecu repede si frumos.Dupa ce o indupleca pe mama,tanti ma duse "pe ulita" si ma prezenta copiilor,iar acestia ma acceptasera repede.Una dintre fetite,Cosmina,era cam de-o varstra cu mine,si pana seara am devenit de nedespartit.Am sarit elastic,coarda,ne-am jucat de-a v-ati ascunselea si jocuri cu mingea.Seara m-am intors in casa,fericita si cu o foame de lup.De cum am intrat in casa,ma intampina un miros imbietor de tocana de pui,cu mamaliguta.Am mancat pana ce mi-am facut o burtica ca somalezii.Cu toate astea am dormit bustean,in patul tare si asternutul cu miros de soare.
Dimineata m-a trezit cantecul cocosului si latratul cainelui.Am iesit in curte,imbracata in pijama,si am gasit-o pe tanti care se pregatea sa mulga vacuta.M-am tinut dupa ea,povestind intruna.Ea radea,scuturandu-si burta mare,minunandu-se de energia si veselia mea.Dupa ce am primit un pahar de lapte,am intrebat-o daca pot sa ma duc sa vad daca s-a trezit Cosmina.Daca a vazut ca nu poate sa ma convinga,m-a lasat.
-Nu sta mult ,ca ne cearta maica-ta pe amandoua!
Mi-am luat repede hainele pe mine,si am luat-o la fuga.Tanti avea dreptate,nimeni nu era pe ulita.Soarele abia daca rasarise.M-am uitat dupa el.Se vedea dincolo de padure ca o portocala uriasa."As putea ajunge la el,sa-l vad de aproape?"Padurea era destul de aproape,iar eu stateam langa poteca ce ducea spre ea."Daca ma urc pana in deal,voi vedea cu siguranta soarele!"Am pornit grabita pe poteca,hotarata sa nu-l las sa se ridice pe cer,inainte sa ajung la el.Mare mi-a fost dezamagirea cand ajunsa in varf,am vazut ca mai am de strabatut o vale si un deal pana la el."Sa nu pierd timpul!"Desi obosita,nu ma dadeam asa usor batuta.Din cand in cand,privi in spate,intrebandu-ma daca voi mai stii sa ma intorc.Mi-aduceam aminte de "Hansel si Gretel",doar ca eu nu aveam cum sa-mi las semne. Intr-un final,am ajuns in varful celui de-al doilea deal. Aveam emotii si abia asteptam sa vad marea portocala.Soarele devenise auriu si in nici un caz nu era acolo unde eu m-as fi asteptat.Se inalta semet pe cer si isi vedea de treaba.Lectia o invatasem,asa ca eram pregatita sa ma intorc acasa.Aveam putine emotii,speram sa nu ma fi ratacit.De altfel imi era si foame,nu mancasem nimic in afara unei cani de lapte.Am luat-o la fuga in jos ,si am incercat sa tin linia dreapta.In fata ochilor imi aparuse mama cu mainile in sold si incruntata,si eram convinsa ca ma va certa."Chiar si asa,numai sa ajung inapoi,altfel voi muri de foame sau ma va manca lupul."
Incepuse sa-mi fie putin frica.Dupa primul deal,am vazut poteca pe care am urcat,asa ca m-am linistit si am coborat fericita.Am ajuns la casa si am auzit-o pe mama cum ma striga.Dupa vocea ei,imi dadeam seama ca nu-mi va fi usor."N-o sa ma inteleaga daca ii spun de soare!Va fi secretul meu!"
Cand dadu cu ochii de mine,fugi catre mine ,ma prinse de mana si ma scutura nervoasa,urland la mine.
-Unde ai fost??Cine ti-a dat voie?Un pic te scap din ochi si dispari!Ma lasi sa innebunesc aici si sa trezesc tot satul!Intra in casa,ne facem bagajele si plecam,m-ai facut de rusine...
Mama continua pe acelasi ton,si chiar ma abtigui.M-am abtinut sa scot vreun sunet,si chiar ma abtinui sa imi frec locul plesnit,cu toate ca simteam furnicaturi.
Tanti facu tot posibilul sa o linisteasca pe mama,care intr-un tarziu ceda,dar cu conditia sa nu ies din curte.
M-am asezat pe bancuta din curte,suparata."Soarele nu l-am ajuns,pe mama am suparat-o,am primit si o palma,si nici cu Cosmina nu ma voi putea juca azi..."
8 Martie
Adunasem cu greu niste banuti pentru ziua mamei de 8 Martie.Aveam o pusculita in care puneam aproape fiecare leut pe care il primeam ,si asta nu se intampla prea des.Eram emotionata si agitata.M-am dus la bunicu,care a contribuit si el cu niste banuti,si am dat o raita prin magazine.Ma uitam nehotarata la toate posibilele cadouri,incercand sa ghicesc daca i-ar placea mamei mele..Am gasit o felicitare,cu un catelus foarte dragalas,pufos si cu fundite,care tinea un cos plin cu flori.Nu era foarte scumpa,asa ca ma invarti sa mai gasesc ceva.Vazusem o scrumiera mov,foarte frumoasa,de care ma gandeam ca se va bucura,odata fiind fumatoare,si pentru ca era culoarea ei preferata.Si apoi si pentru ca i-am spart o frumoasa scrumiera de rubin,din greseala. Fugi apoi sa cumpar nelipsitele flori.Am cumparat cateva buchetele,pe care aveam de gand sa le desfac,si sa fac unul mai mare.Ma intorsesem la bunicul,unde am inceput sa impachetez cadoul cu grija..Am desfacut felicitarea,si am stat o gramada de vreme cu pixul in mana,incercand sa scriu cele mai frumoase randuri. Cand terminasem,ma uitam la pachet,care era asa de micut,si imi veni o idee.Bani nu mai aveam,asa ca trebuia sa imi folosesc imaginatia.Aveam inca timp,mama era la servici.M-am bagat intre sculele bunicului care ma privea amuzat.
-Ce vrei sa faci?
-Un tablou la mama!
-Din ce?
-Vad ca ai niste scanduri,le tai si fac o rama.
Zis si facut.Nu ma prea lasam ajutata,in schimb nu ma scapa din ochi,ca nu cumva sa ma tai sau sa-mi dau cu ciocanul peste degete,dandu-mi din cand in cand indicatii,fara a fi pisalog. Rama si spatele tabloului era gata.
-Si acum ce bagi acolo? Il priveam incruntata si gandita.Talent la desen nu aveam,ar fi fost pacat sa ma apuc sa-l mazgalesc.Deodata ma luminai la fata si incepui sa cotrobaiesc in debara,unde vazusem eu o bucata de etamina.Cu acul si cu lanita rosie,faceam x-uri de cu zor,pana ce ii dadusem o forma de floare.Deasupra scrisesem tot cu ac si ata,ziua,luna si anul.Am desfacut cuitele ce tineau spatele tabloului,,apoi am lipit etamina. Eram fericita si mandra..Am plecat acasa,mai mult fugind.Mama ajunse deja.Ma apropie de ea cu mainile la spate,toata zambet si imbujorata.
-Ce ai acolo? I-am intins mai intai,buchetul de flori,si i-am spus cu emotie in glas.
-La multi ani!I-am dat apoi cadoul,urmarandu-i fiecare gest,privire sau sclipire din ochi. Ii placu scrumiera,ma stranse in brate dupa ce citi felicitarea,si se minuna de tablou,de care eram cel mai mandra.
-Mai am un cadou pentru tine!
-Ce mai ai?ma intreba zambind.
-Am invatat un cantec pentru tine.
-Ia zi-l!
-E ziua ta ,mamico
In dar ti-am adus inima
Si crede-ma mamico
Un dar mai frumos
Nu se putea
Am vrut sa-ti culeg o floare
Un mic ghiocel frumos
Dar cine nu stie oare
Ca nu e de folos
Am vrut sa-ti culeg
Din soare
O raza sa-ti prind in par
Dar tu stralucesti mai tare de dragoste si dor!
-Ce vrei sa faci?
-Un tablou la mama!
-Din ce?
-Vad ca ai niste scanduri,le tai si fac o rama.
Zis si facut.Nu ma prea lasam ajutata,in schimb nu ma scapa din ochi,ca nu cumva sa ma tai sau sa-mi dau cu ciocanul peste degete,dandu-mi din cand in cand indicatii,fara a fi pisalog. Rama si spatele tabloului era gata.
-Si acum ce bagi acolo? Il priveam incruntata si gandita.Talent la desen nu aveam,ar fi fost pacat sa ma apuc sa-l mazgalesc.Deodata ma luminai la fata si incepui sa cotrobaiesc in debara,unde vazusem eu o bucata de etamina.Cu acul si cu lanita rosie,faceam x-uri de cu zor,pana ce ii dadusem o forma de floare.Deasupra scrisesem tot cu ac si ata,ziua,luna si anul.Am desfacut cuitele ce tineau spatele tabloului,,apoi am lipit etamina. Eram fericita si mandra..Am plecat acasa,mai mult fugind.Mama ajunse deja.Ma apropie de ea cu mainile la spate,toata zambet si imbujorata.
-Ce ai acolo? I-am intins mai intai,buchetul de flori,si i-am spus cu emotie in glas.
-La multi ani!I-am dat apoi cadoul,urmarandu-i fiecare gest,privire sau sclipire din ochi. Ii placu scrumiera,ma stranse in brate dupa ce citi felicitarea,si se minuna de tablou,de care eram cel mai mandra.
-Mai am un cadou pentru tine!
-Ce mai ai?ma intreba zambind.
-Am invatat un cantec pentru tine.
-Ia zi-l!
-E ziua ta ,mamico
In dar ti-am adus inima
Si crede-ma mamico
Un dar mai frumos
Nu se putea
Am vrut sa-ti culeg o floare
Un mic ghiocel frumos
Dar cine nu stie oare
Ca nu e de folos
Am vrut sa-ti culeg
Din soare
O raza sa-ti prind in par
Dar tu stralucesti mai tare de dragoste si dor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)