Vacanta la tara

Ne trezisem cu noaptea in cap.Imi simteam ochii arzand de oboseala si cascam de ma dureau falcile.Stateam pe un scaun si o priveam pe bunica cum se invarte prin casa.Daduse deja de mancare la animale,iar acum pregatea pachetul pentru noi.Urma o zi de munci agricole,dupa care nu ma prea dadeam in vant,ce-i drept.
-Eu nu inteleg ce-i cu graba asta!Puteam sa mai dormim macar inca o ora,doar nu se duce pamantul de acolo!
-Hai,hai,nu te mai plange,si asa suntem in intarziere.Voi,astia de la Cluj nu stiti ce-i aia munca.La varstra ta...
Urma o prelegere pe care o cunosteam deja,si de care nu aveam chef.O ascultam totusi,gandindu-ma ca doar nu va dura o vesnicie. Afara ma intampina un aer rece de dimineata,care ma inviora putin,dar nu intr-atat incat sa nu-mi para rau dupa culcusul cald.Eram in vacanta si abia asteptasem sa vin la tara,insa nu intelegeam de ce trebuie sa muncim atat.
-Mica,de ce trebuie sa lucrati atata pamant?Nu va ajunge gradina de langa casa,doar saunteti numai voi doi!
-Eeei,te plangi acum,dar ce bine ii cand duci acasa fasolica,cartofii,si o jumatate de porc, si nu trebuie sa mergi la piata!
Adevarul e ca nici asta nu-mi placea.De cate ori plecam de la ea,ma incarca prea mult.Venea cu mine pana la autobuz,imi aranja bagajele,si ii spunea soferului sa ma ajute sa le dau jos cand ajungem la Cluj.
Mergeam deja de o jumatate de ora,si eu gafaiam in spatele bunicii ,care urca sprintena dealul.
-Mai avem mult?
-Pai daca nu intinzi pasul,mai avem mult si bine.
Ma simteam ca la maraton,si am izbucnit in ras.M-am oprit putin sa-mi trag sufletul.
-Stai,Mica...doar 5 minute.
-Stai tu,eu ma duc inainte,altfel ne apuca amiaza.
Am ajuns in sfarsit la parcela de pamant,si fara prea multa vorba ,ne-am apucat de lucru.Soarele se ridica incet,si il simteam din ce in ce mai puternic.Am inceput sa dau cate o haina jos de pe mine,si ma minunam de bunica cum rezista cu baticul in cap si cu hainele cernite cu maneca lunga de pe ea.Am ramas intr-un maieu,pe care l-am sufulcat,si in pantaloni scurti.Transpiram,iar frunzele si crengutele se lipeau de mine.Imi simteam toata pielea iritata,dar ma alinam la gandul ca dupa atata munca,sigur o voi indupleca pe bunica sa ma lase la lac.
Ne-am oprit sa mancam.Bunica intinse fata de masa,scoase slanina,branza,niste oua fierte,ceva carne afumata,ceapa verde,castraveti si rosii.Mi-am spalat mainile pline de pamant,atat cat am putut,si m-am asezat pe jos cu o pofta de lup.Aerul tare si munca pot inlocui orice vitamine se dau copiilor pentru pofta de mancare.Nu mai trebuia sa se roage nimeni de mine sa mananc,nu mai eram mofturoasa,si mancam pana si slanina,de care la Cluj nici nu vream sa aud.Intotdeauna mergeam de la tara cu cateva kilograme in plus,si cu obrajii de un rosu sanatos,chiar daca nu aveam ore fixe de masa,de somn,si nici igiena cu care eram invatata.
Cu burta plina,mai mult decat era cazul,am lasat-o pe bunica sa stranga masa.
-Tu pune-te putin la somn,dormim o jumatate de ora.
M-am asezat cu capul la umbra,am bombanit putin de cat de tare e pamantul,si m-am lasat furata de un somn dulce,in adierea placuta a vantului si ciripitul pasarelelor.
-Cameluta...hai,trezeste-te!Hai ca mai avem mult de lucru si imediat ii seara aici. M-am trezit buimaca,prea brusc,si am privit-o derutata.
-Cat am dormit?
-O ora buna,hai,spala-te fuguta pe fata cu apa rece,sa-ti fuga somnul!
Am executat fara nici un chef,niciodata nu m-am dat in vant dupa apa rece pe fata.De ce sa fuga somnul?Eu il las sa mearga incetut, si ma spal cu apa calda! Am continuat cu munca de unde am ramas,iar timpul se scurse rapid,cand bunica incepu sa-mi povesteasca de pe vremea ei.Ii povesteam si eu despre ce stiam,filme,muzica,moda,si radeam in hohote cand bunica isi facea cruci,mirata si spunea ca vine sfarsitul lumii.
Ziua de lucru se sfarsi placut pana la urma.Am adunat ce era de adunat,si ne-am pornit la vale.Ma pregateam in gand cum sa-i spun sa ma lase la lac,asa ca o buna bucata de drum am mers tacute una langa alta!In ultimul moment,cand drumul spre dreapta ducea spre casa,iar cel spre stanga spre lac,am indraznit.
-Ma lasi sa merg la lac?Nu stau mai mult de o jumate de ora...
-Nici sa nu te gandesti!!!I-auzi...fata singura ce vrea!
-Dar nu-s singura,am vazut din deal multi copii acolo.
-Doamne ferste,sa patesti ceva,sa te ineci sau ...nici nu ma gandesc!!!
-Hai Mica,vezi cum esti,eu nu te-am ajutat astazi toata ziua?Oricum stiu sa inot,dar stau numai pe margine.
-Am zis odata ca nu,si gata!
Stiam ca nu mai are nici un rost sa insist,asa ca am tacut cu un mare nod in gat de ciuda.Am hotarat ca nu mai vorbesc.Imi plangeam de mila cand ma gandeam cat sunt de murdara,lipicioasa,prafuita si nu primesc nici o recompensa..Ce sa fac?Sa merg acasa,sa ma spal ,sa mananc si sa dorm deodata cu ea?Pai asta-i vacanta?Plansul batea la usa,dar ma abtinusem.
Acasa ma astepta in gradina o covata mare,in care toata ziua se incalzise apa de la soare.
-Uite-ti lacul,zise bunica razand,hai,nu mai fi suparata,te las maine sa mergi toata ziua cu varul tau ,Marius si merg singura la fasole!
Supararea imi trecu pe data!M-am bagat in covatica,putin cam mica pentru mine,apoi m-am intins pe patura la soare,care ma usca si incalzi cu ultimele lui puteri.Nu era ceasul nici opt,iar eu picam deja de somn.Am adormit asa cum prevazusem,deodata cu gainile.

Camelia Hegyi